Dragă omule,

Înainte să mă cunoști, probabil ai auzit deja povești despre mine.
Unii oameni mă privesc cu teamă. Îi văd cum își schimbă expresia când mă văd. Cum mă studiază de la distanță, ca și cum ar încerca să decidă dacă sunt un pericol sau nu.
Unii mă judecă înainte să îmi întâlnească privirea.

Dar adevărul e că foarte puțini încearcă să afle cine sunt cu adevărat.

Și poate că aceasta e partea cea mai grea pentru noi. Faptul că oamenii văd mai întâi miturile și abia apoi câinele.

De aceea simt nevoia să îți scriu.

Pentru că nu sunt doar mușchi, maxilar puternic și mers sigur.

Sunt un câine care iubește enorm.
Poate chiar prea mult pentru lumea aceasta care se grăbește să pună etichete.

Oamenii văd forța mea, înainte să îmi vadă sufletul.

Da, sunt puternic.

Am corp solid.
Privire intensă.
Energie multă.

Dar știi ce nu observă oamenii de obicei?

Felul în care mă lipesc de omul meu prin casă.
Felul în care caut mereu contact.
Felul în care mă liniștesc doar când simt că familia mea este aproape.

Noi, Amstaff-ii, iubim. Iubim complet.

Nu pe jumătăți.
Nu discret.
Nu distant.

Nu ne naștem periculoși.

Ne naștem loiali.
Puternici.
Sensibili.

Iar ceea ce devenim depinde enorm de oamenii care ne cresc. Noi devenim oglinda mediului în care creștem.

Pentru că un câine puternic fără echilibru, poate deveni nesigur.
Dar un câine puternic crescut cu răbdare și iubire... devine extraordinar de loial.

Noi nu vrem doar să fim lângă oameni.

Vrem să facem parte din viața lor.

Să stăm aproape pe canapea.
Să vă urmărim din cameră în cameră.
Să vă simțim stările fără să spuneți nimic.

Poate părem duri din exterior.

Dar adevărul?

Mulți dintre noi sunt niște copii mari care cer afecțiune în fiecare zi.

Și da... avem energie. Multă.

Suntem atletici.
Puternici.
Construiți pentru mișcare.
Avem nevoie de activitate, de stimulare, de provocări și conexiune.

Și noi avem momente sensibile. Poate nu pare. Dar simțim enorm.

Simțim mai mult decât crezi.
Simțim tensiunea din vocea ta.
Oboseala.
Tristețea.
Stresul.
Când ai avut o zi grea și încerci să ascunzi asta.

Poate de aceea stăm atât de aproape uneori.

Nu pentru că vrem atenție.

Ci pentru că vrem să fim acolo.

Știi ce doare cel mai mult?

Că de multe ori lumea ne privește greșit. Și doare... pentru că noi nu înțelegem prejudecățile.
Nu înțelegem de ce unii oameni se feresc fără să ne cunoască.
Noi înțelegem doar:
- cine ne iubește
- cine ne tratează cu blândețe
- cine ne oferă încredere

Atât.

Noi nu avem nevoie de frică, duritate sau dominare.

Avem nevoie de reguli clare, socializare, echilibru, ghidare, răbdare, încredere și oameni echilibrați.

Și ce vreau să înțelegi înainte să alegi un Amstaff este că:

• nu suntem câini pentru ego
• nu suntem accesorii „cool”
• nu suntem ceea ce spun stereotipurile
• nu suntem câini „răi”

Dacă alegi să ai răbdare și să mă cunoști, vei descoperi cât de multă sensibilitate poate ascunde un câine puternic.