Dragul meu om,

Știu că uneori ai impresia că nu am nevoie de tine.
Mă vezi dormind singură în colțuri ciudate ale casei. Sau plecând exact când încerci să mă iei în brațe.

Dacă ai putea înțelege limbajul liniștii, m-ai auzi mai des decât crezi.

Nu atunci când torc.
Nu atunci când mă apropii.
Ci atunci când aleg să nu fac nimic.

Pentru tine, absența mea poate pare o respingere.
Crezi că sunt distantă. Că sunt independentă. Că uneori par că te văd doar ca pe un simplu „mobilier cald”.
Și, sincer... nu e complet fals.:)

Dar hai să îți spun adevarul din perspectiva mea.
Eu nu te ignor. Eu am standarde.
Pentru mine, e doar felul în care iubirea se așează corect: fără grabă, fără spectacol, fără promisiuni.
Când intri în cameră și mă chemi cu vocea aceea prea entuziastă, eu aleg să nu reacționez imediat, pentru că vreau să văd dacă iubirea ta e stabilă sau doar un impuls de moment.

Pisicile nu aleargă după atenție. Noi o testăm.

Nu vin mereu în brațele tale.
Dar te urmăresc.

Te urmăresc când te ridici noaptea și mergi în bucătărie.
Te urmăresc când te așezi obosit pe canapea și nu mai spui nimic.
Te urmăresc chiar și când pretinzi că nu cauți aprobarea mea.

Și da... uneori mă prefac că dorm. E strategic.
Nu emoțional.

Știi ce e amuzant?
Tu chiar crezi că eu aleg momentele în care te iubesc.
Adevărul e că eu aleg momentele în care ți-o arăt.
Pentru că iubirea mea nu e zgomotoasă. Nu cere validare.

Ea există în liniște.

În prezența mea la capătul patului.
În felul în care mă mut din cameră în cameră după tine, chiar și când mă prefac că am alt drum.
În felul în care noaptea mă apropii mai mult decât ziua, pentru că atunci liniștea mă face mai curajoasă.

Uneori mă vezi privind pe fereastră, de parcă lumea de afară ar fi mai importantă decât tine.
Eu nu vin când sunt chemată. Nu pentru că nu te aud, ci pentru că aleg ritmul meu ca formă de încredere.

Pentru tine, asta pare distanță.
Pentru mine, e echilibru!

Sunt selectivă.

Pentru că, vezi tu, iubirea mea nu se risipește. Nu se oferă oricui. Nu se consumă în gesturi dese.
Se construiește în absențe temporare și întoarceri tăcute.

Nu îți voi alerga în brațe.

Dar într-o zi, fără avertisment, vei simți prezența mea lângă tine. Mă așez lângă tine fără să te ating. Și vei înțelege că nu a fost întâmplător. E pentru că pentru mine apropierea e deja o declarație.

Eu nu dispar.

Eu doar mă reorganizez în jurul tău.

Nu toate sufletele iubesc la fel.
Unele iubesc alergând spre tine.
Altele iubesc stând aproape, în tăcere.

Așa că nu, nu sunt rece.

Dar nu mă arăt la comandă.
Nu răspund la fiecare chemare.
Dar RĂMÂN!