Dragă omule,
Știu momentul acela. Știu exact de ce te-ai oprit când m-ai văzut prima dată. Ai încetinit fără să îți dai seama.
Și, pentru câteva secunde, ai rămas privind, uitând de tot ce e în jur.
Poate au fost ochii mei - reci ca iarna și totuși plini de povești.
Poate felul în care pășesc, ca și cum aș aparține mai mult drumului decât casei.
Poate blana, care pare desenată din zăpadă și nopți albastre.
Poate aerul acela sălbatic pe care niciun apartament și nicio lesă nu îl pot ascunde complet.
M-ai privit și ai văzut un câine frumos.
Da, recunosc. Noi Husky-ii știm să impresionăm!
Dar îți scriu pentru că mulți oameni se îndrăgostesc de imaginea mea... fără să înțeleagă cine sunt cu adevărat.
Frumusețea mea e doar începutul poveștii. Pentru că nu sunt un câine făcut pentru liniște.
Sunt dorul de alergare.
Sunt vânt rece.
Sunt zăpada care nu se topește niciodată complet din suflet.
Sunt drum lung.
Instinct.
Mișcare.
Sunt un Husky.
Povestea mea a început departe de confort.
Înainte de canapele, orașe și plimbări scurte prin parc... au existat alte lumi.
Lumi albe.
Tăcute.
Infinite.
În sângele meu e încă ecoul zăpezilor din Siberia.
Strămoșii mei traversau distanțe uriașe prin frig, cu vântul mușcându-le obrajii și gheața trosnind sub labe.
Trăgeau sănii kilometri întregi și continuau să alerge chiar și atunci când frigul părea imposibil de suportat.
De acolo vin.
Acolo s-a format felul meu de a fi.
Poate de aceea, uneori, par că port furtuna în mine.
De aceea, alergarea mă liniștește, aventura mă face fericit și rutina mă apasă.
Eu nu alerg pentru că vreau. Alerg pentru că trebuie.
Tu vezi energie.
Eu simt instinct.
Când vântul îmi atinge blana și pământul începe să fugă de sub mine, ceva din mine se liniștește.
Eu vreau trasee lungi, ploaie pe blană, aer rece, joacă până la epuizare, provocări.
Atunci sunt exact ceea ce trebuie să fiu. Pentru mine, viața trebuie simțită cu totul.
E motivul pentru care mă plictisesc repede, caut mereu ceva nou și am nevoie de mișcare ca de aer.
Nu sunt făcut pentru zile monotoane și colțuri liniștite.
Iar dacă mă închizi prea mult timp între pereți... energia mea va găsi singură o ieșire.
Și crede-mă, rareori o face discret.:)
Și da... uneori fug. Gardurile, pentru mine, sunt doar întrebări
„Ce e dincolo?”
Asta mă întreb mereu.
Nu fug pentru că nu te iubesc.
Nu plec pentru că nu sunt fericit.
Pleacă doar partea aceea din mine care încă mai aude chemarea drumului.
De aceea trebuie să mă înțelegi înainte să mă alegi.
Eu nu sunt câinele care va dormi liniștit toată ziua până vii acasă.
Eu sunt câinele care îți va aduce aventura în mijlocul unei zile obișnuite.
Chiar și atunci când nu ai cerut-o.:)
Și totuși... dincolo de toată energia asta, există liniște
Puțini oameni ajung să o vadă. Când iubim... iubim complet.
Doar cei care rămân suficient de aproape descoperă că sub toată agitația mea există un suflet incredibil de atașat.
Îmi place să fiu aproape de omul meu.
Îți voi simți stările înainte să spui ceva.
Te voi urmări din cameră în cameră pentru că vreau să fiu aproape.
Îți voi „vorbi” despre ziua mea în sunete ciudate și dramatice și te voi face să râzi în cele mai ciudate momente.
Pentru că DA, „vorbesc” mult! Da, sunt dramatic.
Uneori parcă povestesc.
Alteori parcă mă cert cu tine.
Noi nu lătrăm mereu ca alți câini.
Noi comentăm viața. Protestăm. Povestim. Avem opinie despre orice.
Nu sunt dificil. Sunt viu.
Mulți oameni confundă inteligența cu încăpățânarea.
Dar adevărul e simplu:
Un câine viu, inteligent și plin de viață, de energie, nu poate fi fericit într-o viață goală.
Un Husky ignorat devine un Husky nefericit. Se stinge puțin câte puțin.
Noi avem nevoie de timp, atenție, activitate și conexiune reală.
Pentru că atunci când ne plictisim... devenim creativi.
Și nimeni nu vrea să descopere că „redecorarea” sufrageriei a fost proiectul personal al câinelui.:)
Ce vreau să știi înainte să alegi un Husky
Nu sunt pentru toată lumea. Și e perfect în regulă.
Dar dacă iubești natura, nu te sperie haosul frumos, ai răbdare și vrei un companion care transformă fiecare zi într-o aventură, atunci... poate că inimile noastre se vor înțelege.
Oamenii se îndrăgostesc de ochii mei prima dată.
Dar cei care rămân lângă mine, se îndrăgostesc de spiritul meu. De libertatea mea. De energia mea.
Fiecare rasă are propria poezie.
Iar noi credem că un câine fericit este un câine înțeles cu adevărat.